Curs an I 2

Organizarea statutară a Bisericii Ortodoxe Române

      Fiecare Biserică autocefală are capacitatea de a sintetiza într-un Statut canonic norme inspirate din Tradiţia canonică a Bisericii, pentru a-şi determina organizarea şi manifestarea concretă a lucrării în societatea contemporană. Având în vedere că organizarea instituţională a Bisericii are ca obiectiv susţinerea lucrării sale într-o societate ce funcţionează după principii instituţionale, şi că obiectivul fundamental al Bisricii este mântuirea credincioşilor, întreagă organizarea bisericească trebuie să fie în slujba lucrării pastoral-misionare.

Biserica nu este o asociaţie sau o corporaţie care are diferite activităţi ce pot coexista independent într-o logică rigidă a eficienţei şi a productivităţii. Lucrarea Bisericii este pastoral-misionară şi toatea activităţile trebuie să susţină această lucrare. Dacă vreo direcţie de activitate din Biserică nu ar sluji lucrarea pastoral-misionară, acea activitate ar fi incompatibilă cu vocaţia Bisericii. Din acest motiv biserica trebuie să aibă o viziune misionară, care să marcheze toate activităţile pe care le desfăşoară.

      Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească se constituie în jurul episcopului, icoana prezenţei lui Hristos, şi din acest motiv Eparhia şi episcopul se afla la temelia lucrării Bisericii.

Biserica Ortodoxă Română este autocefală şi unitară în organizarea sa. Ea îşi păstrează unitatea dogmatică, canonică şi a cultului cu Biserica Ecumenică a Răsăritului. Biserica Ortodoxă Română are conducere sinodală ierarhică, şi se administrează în mod autonom prin organe proprii reprezentative, alese din cler şi popor. Biserica Ortodoxă Română este  organizată ca Patriarhie.

Organizarea centrală

Biserica Ortodoxă Română este  organizată ca Patriarhie.

Sfântul Sinod

      Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate chestiunile spirituale şi canonice, pre-cum şi pentru cele bisericeşti de orice natură.  El este constituit dintre toţi arhiereii în funcţie din Biserica Ortodoxă Română.  Sfântul Sinod Sfântul Sinod se întruneşte cel puţin de două ori pe an.

Sinodul Permanent

În timpul dintre sesiunile Sfântului Sinod, funcţio-nează Sinodul Permanent care se compune din  Patriarh, ca Preşedinte şi Mitropoliţii în funcţie, ca membri.

      Adunarea Naţională Bisericească

      Adunarea Naţională Bisericească este organ reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Române, pentru toate chestiunile economico-administrative, precum şi pentru cele care nu intră în competenţa Sfântului Sinod.

Ea se compune din câte trei reprezentanţi ai fiecărei Eparhii, un cleric şi doi mireni, delegaţi din Adunările Eparhiale respective, pe termen de patru ani.

      Membrii Sfântului Sinod fac parte de drept din Adunarea Naţi-onală Bisericească.

      Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti este Patriarhul. Ea  se întruneşte la convocarea Patriarhului, în sesiune ordinară, odată pe an, iar în sesiuni extraordinare ori de câte ori va fi nevoie.

Patriarhul

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este şi Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei. El este Întâiul Stătător între Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române.

În exercitarea atribuţiilor sale executive, Patriarhul este ajutat  Administraţia Patriarhală compusă din :

- Episcopi-Vicari Patriarhali

- Vicarul administrativ patriarhal şi consilieri administrativi patriarhali.

- Cancelaria patriarhală;

- Corpul de inspecţie şi control.

      Consiliul Naţional Bisericesc

      Consiliul Naţional Bisericesc este organ executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti şi  organ  competent pentru aspectele administrative ale întregii Biseric. El se compune din nouă membri, trei clerici şi şase mireni, aleşi din Adunarea Naţională Bisericească pe termen de 4 ani şi din consilierii administrativi, ca membrii permanenţi.

Organizarea locală

      La nivel local, Biserica Ortodoxă Română este organizată în Eparhii, grupate în Mitropolii.

      Eparhiile sunt constituite din Parohii şi Mănăstiri grupate la rândul lor în protoierii

      După importanţa lor în BOR, eparhiile sunt Episcopii sau Arhiepiscopii, şi sunt conduse către un Episcop sau Arhiepiscop. Eparhiile  au ca organ deliberativ Adunarea Eparhială prezidată de Episcop, iar ca organ executiv Episcopul împreună cu Consiliul Eparhial.

Episcopul sau  Arhiepiscopul

Numit şi chiriarh, el este responsabil pentru întreaga activitate din eparhia sa.  Întreagă lucrarea Bisericii se desfăşoară în eparhie din mandatul său şi cu binecuvântarea sa. În executarea atribuţiilor sale, Arhiepiscopul sau Episcopul este ajutat de:

Episcopi-Vicari la Arhiepiscopie şi Arhierei-Vicari la Episcopie;

Vicarul administrativ eparhial;

Consilieri administrativi eparhiali;

Cancelaria eparhială;

Corpul de inspecţie şi control.

Episcopul şi lucrarea pastoral-misionară

Episcopul strânge în jurul său, în cadrul eparhiei pe toţi cei care doresc să trăiască în Hristos. În numele întregii Biserici, singur sau în comuniune cu ceilalţi episcopi, el are menirea de a  cheama la slujire şi astfel toate activităţile se împlinesc din încredinţarea şi cu binecuvântarea episcopului sau a sinodului. La nivel eparhial toate activităţiel departamentelor  Administraţiei eparhiale trebuie să fie subordonate  unui proiect misionar pastoral, coordonat la iniţiativa chiriarhului de către episcopii vicari împreună cu vicarul administrativ şi protoiereii.

      Mijloacele pentru îndeplinirea misiunii Bisericii sunt sistematizate în cadrul oficiilor bisericeşti, ofiicii care pot să fie încredinţate de episcop sau sinod clericilor şi laicilor, bărbaţi şi femei, în funcţie de specificul fiecărei nevoi.

Episcopii vicari

      În studiile de drept canonic au apărut mai multe comentarii privind canonicitate instituţiei episcopului-vicar şi a protoiereului. Parerile sunt împărţite, dar toate converg spre a sublinia că  oficiie de  episcop-vicar şi de protoiereu au apărut în timp pentru a sprijini lucrarea pastoral-misionară a episcopului.

Uneori este pusă sub semnul întrebării canonicitatea instituţiei episcopului vicar. Mai multe canoane atestă existenţa în Biserică a unor epsicopi care sprijineau lucrarea episcopală în Biserică, desfăşurându-şi slujirea în comuniune cu episcopul cetăţii şi cu binecuvântarea acestuia.

Dacă  Biserica în manifestarea sobornicităţii şi sinodalităţii sale consideră necesară înfiinţarea unor oficii şi structuri care să sprijine lucrarea pastoral-misionară, Sinodul are puterea de a le crea şi, receptate fiind de Biserică, ele devin oficii pe deplin canonice. In acelaşi timp este foarte important ca oficiile create pentru fiecare treaptă de slujire din biserică să nu altereze conţinutul eclezial.

Incoerenţa ecleziologică a modului de manifestare a oficiilor poate să aducă prejudicii oficiului în cauză şi abia atunci pot apărea semne de necanonicitate. Atunci când episcopul-vicar devine un slujitor ce primeşte doar misiunea de a  hirotoni clerici şi a sfinţi biserici, fără a avea posibilitatea de a participa la întreaga slujire episcopală din eparhie, putem vorbi despre o transgresare a canonicităţii. Canonul 34 apostolic ce obligă rezolvarea tuturor problemelor dintr-un teritoriu în cadrul sinodalităţii trebuie să fie aplicat şi în cadrul eparhiei. Odată ales hirotonit şi instalat în slujire, episcopul-vicar are deplinătatea slujirii episcopale şi este parte din responsabilitatea episcopală a eparhiei, a mitropoliei şi a patriarhiei. Toate deciziile unei episcopii trebuie să fie luate în urma consultării între episcopi, indiferent de rangul lor, bineînţeles, ţinându-se cont de responsabilitatea pastoral-misionară plenară a chiriarhului. Episcopul vicar  este membru cu drepturi depline în Sinodul Mitropolitan şi în Sfântul Sinod, şi această calitate trebuie să îi fie recunoscută şi la nivel eparhial, bineînţeles, într-o conştiinţă a unităţii slujirii episcopale în bunăînţelegere.

 Adunarea Eparhială

      Adunarea Eparhială, sub preşedinţia Episcopului  este organ deliberativ competent  pentru toate chestiunile administrative, culturale şi economice ale Eparhiei, precum şi pentru cele care nu intră în competenţa Episcopului sau Arhiepiscopului. Adunarea Eparhială se compune din reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de 1/3 clerici şi 2/3 mireni.

      Numărul membrilor Adunării Eparhiale este de 30 repartizaţi pe circumscripţii stabilite de Consiliul Eparhial şi ratificate de Adunarea Eparhială.

      Adunarea Eparhială se întruneşte la convocarea episcopului în sesiune ordinară odată pe an, şi în sesiuni extraordinare, ori de câte ori va fi nevoie.

      Hotărârile Adunării Eparhiale sau ale Consiliului Eparhial, care, după aprecierea Episcopului sau Arhiepiscopului, ar putea vătăma interesele Bisericii, vor fi trimise cu raport motivat Consiliului Naţional Bisericesc, în termen de cel mult o lună. Executarea acestor hotărâri se face numai după confirmarea lor de către Consiliul Naţional Bisericesc.

Consiliul Eparhial

 Consiliul Eparhial este organ executiv al Adunării Eparhiale şi conduce afacerile administrative bisericeşti, culturale, economice şi fundaţionale pentru Eparhia întreagă. Consiliul Eparhial se compune din: Arhiepiscop sau Episcop ca preşedinte, din Episcopi-Vicari la Arhiepiscopie sau Arhierei-Vicari la Episcopie, din vicarul administrativ eparhial, precum şi dintre consilierii administrativi eparhiali desemnaţi de Chiriarh, şi 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea Eparhială. Consiliul Eparhial se convocă de către episcop ori de câte ori va fi nevoie.

Parohia

      Parohia este comunitatea bisericească a credincioşilor, clerici şi mireni, de religie creştin ortodoxă aşezaţi pe un anume teritoriu, sub conducerea unui preot paroh.

Parohul

Ca împuternicit al Episcopului, este conducătorul sufletesc al credincioşilor din parohie, iar în orânduirea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi organ executiv al Adunării Parohiale şi Consiliului Parohial. Pe lângă preotul paroh, într-o parohie, pot fi unul sau mai mulţi preoţi slujitori şi diaconi.

 Adunarea Parohială

Parohia are ca organ deliberativ Adunarea Parohială prezidată de preotul paroh sau de delegatul episcopului.

Adunarea Parohială este compusă din toţi bărbaţii credincioşi majori ai parohiei, de sine stătători şi care îşi îndeplinesc în-datoririle morale şi materiale, faţă de biserică şi aşezămintele ei.

      Adunarea Parohială se întruneşte în şedinţă ordinară odată pe an şi anume în primul trimestru al anului şi în şedinţe extraordinare, ori de câte ori va fi nevoie.

Consiliul Parohial

      Adunarea Parohială alege dintre membrii săi un număr de şapte, nouă sau 12 membri - după cum parohia are până la 1.500, 2.500 şi peste 2.500 de suflete - care formează Consiliul Parohial.Tatăl şi fiul, fraţii, socrul şi ginerele nu pot fi împreună membri ai Consiliului Parohial.

      Fac parte de drept din Consiliul Parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh ca preşedinte, ceilalţi preoţi şi diaconi din parohie şi primul cântăreţ al bisericii parohiale, ca membri. Pentru activitate potrivnică Bisericii sau parohiei, membrii Consiliului Parohial pot fi revocaţi de Consiliul Eparhial la cererea întemeiată a parohului.

În afară de acestea, Consiliul Parohial alege dintre membri Adunării Parohiale respective pe delegatul pentru alegerea membrilor Adunării Eparhiale, din circumscripţia respectivă.

Şedinţele Consiliului Parohial sunt prezidate de preotul paroh sau de delegatul episcopului.

      Împotriva hotărârilor Adunării Parohiale sau ale Consiliului Parohial, se pot face contestaţii la Consiliul Eparhial.

      Consiliul Parohial va delega unul, doi sau trei dintre membrii săi aleşi, spre a îndeplini sarcinile de epitrop fixate de Consiliu. Alegerea epitropului va fi supusă aprobării protopopului. Epitropul, sub controlul parohului, este administratorul averii parohiale.

      Pe lângă Consiliul Parohial funcţionează şi un Comitet Parohial pentru diverse activităţi sociale, culturale şi educative.

Protopopiatul

Protopopiatul este o circumscripţie administrativă bisericească, care cuprinde mai multe parohii din aceeaşi Eparhie.

      Protopopul, din mandatul dat lui de episcop,  este conducătorul Protopopiatului şi organul de legătură între parohie şi Eparhie.

      Protopopul este reprezentantul oficial al Bisericii faţă de autorităţile Statului şi îndeplineşte sarcinile publice ce-i sunt atribuite prin legile, regulamentele şi dispoziţiile în vigoare.

Instituţia protoiereului a fost consolidată în organizarea canonică a BOR de către Mitropolitul Şaguna pentru a răspunde unei nevoi pastoral-misionare, prezenţa episcopului în parohiile eparhiei fiind foarte limitată datorită distanţelor şi vicisitudinilor acelor vremuri.

Oficiul de protoiereu îşi are justificare în organizarea şi funcţionarea Bisericii doar dacă misiunea lui este de a sprijini proiectul pstoral-misionar al eparhiei.

Mănăstirile

Mănăstirea depinde întru toate, direct şi exclusiv de Chiriarhul eparhiei , care este conducătorul ei canonic. Se pot întemeia mănăstiri noi numai cu binecuvântarea Sfântului Sinod, la propunerea Episcopului respectiv. Desfiinţarea unei mănăstiri se poate face tot numai cu încuviinţarea Sfântului Sinod.

      Organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mânăstirilor se face printr-un regulament interior, întocmit de Sfântul Sinod.

Mitropolia

      Sub raportul orânduirii canonice şi administrative, Eparhiile sunt grupate în Mitropolii.

      Ele sunt conduse de către un Mitropolit ca preşedinte al Sinodului Mitropolitan.

Sinodul Mitropolitan este alcătuit din  Mitropoliţii cu Arhiepiscopii şi Episcopii sufragani, Episcopii-Vicari şi Arhiereii-Vicari dintr-o mitropolie alcătuiesc Sinodul Mitropolitan, care conduce treburile comune ale  Eparhiilor  din  Mitropolie şi care nu cad în competenţa Sfântului Sinod, în limitele în-scrise în canoane şi normele legale în vigoare.

      Sinodul Mitropolitan este prezidat de Mitropolit, care îl convoacă ori de câte ori este nevoie. Sinodul Mitropolitan este instanţă de recurs pentru clericii depuşi din treapta preoţiei de către un Consistoriu eparhial din cadrul Mitropoliei.